Poate nu știai dragă Românie, dar avem și noi un Cernobîl al nostru, care ne omoară de 30 de ani!

Tocmai ce am terminat de vizionat miniseria Cernobîl, un trend al momentului, care pare că a prins excelent de bine, devenind cel mai popular serial. Și da, trebuie să recunosc că m-a surprins la modul ciudat de plăcut și pe mine.

Cu siguranță e genul de film care te face să reflectezi asupra vieții. Mai ales dacă trăiești într-una din țările est-europene, te va ajuta să înțelegi de asemenea și de ce ne-a trebuit aproximativ 30 de ani ca să ieșim din umbra regimului comunist (și încă mai avem de lucru).

Filmul expune un adevărat lanț al minciunilor, specifice vremurilor de atunci, când societatea nu se ghida după moralitate, ci după etica comunistă. O etică în centrul căreia era „omul nou” (cum spuneau comuniștii). Pe scurt, comuniștii „voiau” egalitate, puritate și loialitate față de partind și față de țară. Cu alte cuvinte, o spălare a creierelor și o robotizare a indivizilor. În spate, totul se susținea pe trei mari piloane: minciuna, incompetența și egoismul.

Dacă ar fi să rezum comunismul într-un singur cuvând, probabil aș alege Cernobîl. O catastrofă, cu consecințe devastatoare pe termen mediu și lung! Pentru că oricât de minunată ni s-ar părea chimia din spate, în final totul e nociv și cancerigen pentru societate.

Bineînțeles rușii neagă cu vehemență întreg filmul și îl consideră la rândul lor un ghem de minciuni. Și totuși?

Dacă stăm să analizăm câtuși de puțin istoria noastră petrecută sub regimul comunist cu siguranță vom spune că exită un sâmbure mare de adevăr în film. De ce? Simplu: pentru că până și în ziua de astăzi situații asemănătoare cu Cernobîlul se întâmplă sub ochii noștri. Bineînțeles fac o analogie. Că doar nu ne explodează centralele nucleare în fiecare zi.

Iar aici mă refer la sistemul nostru de stat. Care până și în ziua de azi e caracterizat de minciună, incompetență și egoism. La care mai adaugăm ingredientul magic, hoția. De exact 30 de ani. Adică un soi de regim comunist combinat cu o pseudo-democrație românească. O corcitură tare urât mirositoare.

Deși avem 30 de ani de la căderea regimului comunist, încă ies destul de frecvent la lumină cazuri de incapabilitate și hoție ale administrațiilor publice. Și gândiți-vă oameni buni, ca e fucking 2019, nu e 1995, și nici 1980!

În timp ce alții își construiesc autostrăzi suspendate, autostrăzi prin munți și pe mare, în timp ce alții înlocuiesc mașinile cu combustibil folosil cu mașini electrice și în timp ce alții vorbesc de Inteligența Artificială, noi încă mergem cu căruța prin noroaie. De ce?

Ăsta dragă Românie, e Cernobîlul nostru. Cernobîlul ăsta ne radiază din toate părțile: educație, sănătate, justiție, transport/inrastructură și ce mai vreți voi. Cernobîlul ăsta ne omoară prin spitale și pe șosele, copii, părinții și frații.

Cernobîlul ăsta e la fel de nociv ca cel al bolșevicilor, deoarece ne omoară din cauza incompetenței, minciunii, egoismului și a hoției, care pare că nu se mai termină.

Lasa un comentariu

Logheaza-te pentru a comenta sau plaseaza comentariul ca si Guest
avatar