Experienta mea cu emag si cum am asteptat aproape doua luni produsele

Anul trecut, pe la mijlocul lunii noiembrie imprejurimile au facut sa se intample sa am nevoie un monitor, taman de Black Friday. Si aventura a inceput.

Partea 1 (asta e cool)

Nu sunt adeptul reducerilor si nu vreau sa intru in jocul acesta mizer al tarabagiilor online care in aceasta perioada, chipurile, au „reduceri”. Altfel spus, pacaleli ieftine (the irony). Motiv pentru care mi-am propus sa mai astept una, poate chiar doua saptamani, pentru a se mai linisti putin haosul.

Totusi, romanasul din mine a zis ca „haide bă să ne uităm pe net, că poate, poate”. Zic ok, haide sa ne uitam. Dar doar ne uitam, da? Nu si cumparam!

Intru asadar in „vinerea neagra” pe pcgarage, altex si emag, in vederea prospectarii pietei. Nothing interesteting. Dupa cateva cautari, gasesc un monitor futuristic pe emag si zic ok, poate ca totusi as putea sa il iau pe asta. Are si diagonala pe care o caut, are si specificatiile bune.

Dupa un focus grup intern ma hotarasc sa il cumpar.

Primesc emailul de confirmare plasare comanda si totodata sunt anuntat ca produsul imi va fi livrat intr-o saptamana. Asa sa fie oare?

Trece o saptamana… nimic.

Trec doua saptamani… niciun semn.

Ma gandesc ca poate baietii sunt inca mega aglomerati cu Black Friday-ul, insa ei sunt baieti buni si pana la urma imi vor livra monitorul.

Trec trei saptamani… nimic. Dupa care primesc un email cu scuzele de rigoare („Ne pare rau ca nu ti-am livrat pana acum produsul. Il vom livra in urmatoarea saptamana”) si un voucher de 30 Lei.

Intre timp, ma gandeam ca sigur imi ajunge de sarbatori si voi avea ocazia in premiera sa imi fiu eu propriul Mos Craciun.

Trece si a patra saptamana si primesc mesaj: “Ne pare rau ca nu am livrat comanda X123 si te anuntam ca aceasta a fost anulata. Ti-am pregatit un gest de multumire in contul tau de client”. Rabdarea mi-a atins cotele de sus. E total inadmisibil sa astepti o luna dupa un produs, iar in final sa nu iti mai vina deloc. Adica tu, „hăl mai mare” marketplace din Romania chiar nu ai invatat nimic din anii trecuti?

Ma hotarasc sa sun la ei, sa ma lamureasca cineva ce mama ei de „organizare eficienta” s-a intamplat?! Adica in timpul asta pierdut, puteam bine mersi sa trag o fuga pana in mall-ul de langa mine si in 30 de minute (nu 30 de zile) aveam monitorul. Astept sa fiu preluat. Si astept, si astept. Inchid dupa vreo 20 de minute de asteptat degeaba, intr-un propagandism de duzina: “Lucram cu totii sa iti oferim o experienta frumoasa.” Si zic „bă asta sa fie o lectie”. Instinctul mi-a spus de la inceput ca e o idee proasta sa imi comand de la emag, in perioada de Black Friday, atunci cand e haosul mai mare, dar nu am ascultat.

Intru in contul meu si surpriza: voucher de 100 Lei. Asta e, iti dam 100 Lei, sa nu plangi si sa nu ne dai o steluta pe Facebook. Ok, si cu nevoia mea (monitorul), care a devenit intre timp critica, cum ramane? Am nevoie de un monitor, nu de 100 de lei.

Emag a ajuns mult prea mare ca sa ii mai pese de experienta pe care o ai tu, unul dintre milioanele de clienti. Oarecum e o chestiune asumata si probabil normala, atunci cand ajungi la un anumit punct de dezvoltare al business-ului. In plus, emag stie ca te vei intoarece de fiecare data tot la el, pentru ca pretul de 99 lei, e mai avantajos decat 100 lei. But not this time emag, not this time…

In final ajungi sa te lupti cu morile de vant daca incerci sa iti faci dreptate.

In finalul finalului, mi-am cumparat in ziua urmatoare monitorul mult asteptat, dintr-un mall din apropiere. In drum spre casa ma gandeam „oare de ce dracu’, nu am facut asta de la început și am stat să mă umilesc o lună întreagă?”

Partea 2 (asta e si mai cool)

Avand voucher-ul asta de 100 lei, imi vine o noua idee. Pacifist din fire si uneori prea tolerant, imi zic ca nu are sens sa pastrez conflictul asta deschis si ma gandesc ca poate baietii chiar s-au incurcat de data asta (cu tot haosul de Black Friday) si sigur la urmatoarea comanda nu vor repeta greseala. Intru din nou pe emag si de data asta ma hotarasc sa imi cumpar 3 carti de dezvoltare profesionala, pe care oricum pusesem ochii de ceva vreme.

Primesc emailul de confirmare plasare comanda si totodata sunt anuntat ca produsul imi va fi livrat in cateva zile (4, mai exact). Asa sa fie oare?

Trec 4 zile, trece o saptamana… nimic.

Trec doua saptamani si primesc un mesaj precum ca va mai intarzia putin comanda (1 – 2 zile). Seriously?

Trec trei saptamani. Intram intre timp in anul nou si din nou sunt anuntat ca imi va ajunge comanda peste alte… inca 2 zile. Aveam deja impresia ca sunt intr-un film de comedie cu Benny Hill si cu muzica retarda pe fundal.

Fucking finally, in ziua livrarii primesc un mesaj si sunt anuntat ca am 3 colete (3 carti) si ca urmeaza sa imi fie livrate.

Ma suna tipul de la livrare:

-Alo. Salut! De la Sameday sunt. Ai doua colete.

-Salut! Cum adica doua colete? Tocmai am primit un mesaj prin care mi se comunicase ca sunt trei colete (trei carti).

-Nu. Doar doua colete. Cobori jos sa ti le dau? Ca am ajuns pe strada ta si de abia am gasit loc de parcare.

(aici se potrivea din nou muzica retarda pe fundal)

-Ok… haide ca am sa cobor in 2 minute, doar sa imi iau ceva pe mine! (Imi zic in minte: ce legatura are locul de parcare cu adusul coletului la usa?)

-Ok. Te astept. Sunt langa sensul giratoriu.

Ajung langa sensul giratoriu si nimic. Nu vad absolut nicio masina de curierat. Ma uit in jur, ma invart si eu cu masinile prin sens si tot nimic. Ma hotarasc sa merg spre capatul strazii si intr-un final vad o masina care dadea a fi de curierat (neinscriptionata) si cu un tip destul de tanar la volan.

Ii fac semn sa deschida usa, moment in care imi arunca o fata lunga de genul „Ce vrei ba? Vreo problema?”.

Deschid eu usa soferului, moment in care incepe comedia:

-Ce-i? (imi spune soferul, cu un ton iritat ca l-am deranjat)

-Salut! Esti cumva curierul de la Sameday, care tocmai m-a sunat?

-aaa da. Eu sunt. Ai trei colete.

-Pai nu ziceai ca am doua?

-Nu. Trei ai. Cat trebuie sa imi platesti?

-Nu stiu. Nu ai o foaie, un centralizator de pe care sa iei informatia asta?

-Ba da, am.

(awkward silence)

Moment in care, apare un alt sofer al carui loc de parcare era ocupat de curier. Il claxoneaza scurt, sa il atentioneze ca vrea sa intre in parcare. Tipul de la curierat, se da jos din masina foarte iritat si incepe sa injure:

-Ce vrei băi pula? Nu vezi ca numa’ 2 minute stau?

(facepalm)

-Hai sa iti dau repede pachetele. Semneaza aici, aici si aici.

-Ok. Semnez.

-Deci, cat trebuie sa imi dai?

-Tocmai iti spusesem ca nu stiu.

-aaa da. Hai ca calculez eu. Doar sa scot masina din parcare la asta.

Curierul nostru elibereaza locul de parcare si vireaza volanul spre locul alaturat de parcare. Accelereaza agresiv si se baga cu masina in gard. Mai accelereaza o data, se mai baga o data in gard. Bara spate si stopul au cedat, scotand un zgomot puternic de plastice crapate. In tot acest timp ii faceam semne sa opreasca masina, insa in zadar.

Se da jos omul din masina. Evalueaza pagubele si exclama:

-Dai pace. Da-o in pula, ca oricum ii de firma!

-Ok.

-Deci cat trebuie sa imi dai?

-Nu stiu! Tocmai iti spusesem ca nu stiu si mi-ai spus ca vei calcula tu.

-aaa da.

Platesc omului, intra in masina si pleaca.


Ma gandeam in drum spre casa: „Cum sa iti cumperi carti in mai putin de 3 saptamani si sa eviti toate astea?” Raspuns: nu online!

Dupa cum prea bine se stie in mediul de afaceri, orice business trece prin cateva etape: initiere, dezvoltare, consolidare, expansiune, maturitate, respectiv declin si retragere. Eh, declinul asta si-l mai face si omul cu mana lui.

In orice caz, imi asum toata aceasta situatie! Vorba aia, “Daca te bagi în tărâțe, te mănâncă porcii!“

Lasa un comentariu

Logheaza-te pentru a comenta sau plaseaza comentariul ca si Guest
avatar