De ce să nu îți cumperi apartament în Cluj-Napoca? – Concluziile primei părți


Având în vedere „succesul” articolului precedent, referitor la piața imobiliară din Cluj-Napoca, m-am gândit că probabil ar trebui să existe și o a doua parte. Acest subiect cere oricum o dezbatere mult mai amplă deoarece este un subiect destul de complex, pe care e greu să îl rezumi în câteva rânduri.

Pentru cei care nu au citit prima parte, vă las aici articolul: De ce să nu îți cumperi apartament în Cluj-Napoca?

General vorbind, cititorii primei părți au rezonat destul de mult cu opiniile și constatările mele, pe care le-am adus în discuție. Totuși însă a exista și o parte a cititorilor destul de deranjată de cele spuse de mine. Nu mi-a fost de mirare acest lucru, deoarece până la urma urmei am atins direct orgoliul ardeleanului gospodar („și nu-i spui tu lui ce să facă, da?”).

Printre hater-eala clasică în care nu se aduc niciun fel de contra-argumente logice și pertinente, nu am avut cum să nu sesizez o parte a haterilor care pur și simplu este ruptă de realitate:

Cum am avut eu tupeu să-i spun clujeanului că trăiește în iluzie? Cum am îndrăznit să spun că mai avem nevoie de dezvoltare până să ajungem să ne comparăm cu New York-ul? Eu chiar nu îmi dau seama că suntem cei mai tari din România? Articolul nu prezintă realitatea! Și ce dacă nu avem metrou? Și ce dacă dăm 100.000 euro pe un apartament cu 2 camere? Sunt cumva sărac? Sigur sunt sărac. Și oltean-sudist-ciudos. Și hipster.

Eh, toate astea m-au făcut să înteleg că deși trăim aceiași realitate cu toții, „sub același acoperiș”, perspectivele și unghiurile prin care oamenii văd același subiect, pot să deformeze cu mult realitatea. O realitate doar a lor însă.

Perceperea informațiilor și implicit a realității diferă de la individ la individ, în funcție de educație, de inteligență și în funcție de mediul în care s-a dezvoltat. De ce spun asta? Pentru că oricat de ignorant și suspendat de realitate hotărăști să fii, oricat de mult vrei să negi realitatea și să te complaci într-o anumită situație, sau oricât de inconștient ești de lucrurile care se întamplă în jurul tău, veridicitatea realității comune pe care o trăim nu o vei putea schimba. Cu alte cuvinte… you live in your own bubble.

Esența articolului

Întorcându-mă la punctul central al articolului precedent, și anume la ridicolul imobiliar din Cluj-Napoca, aflați pe scurt că nu am încercat să fac o analiză exhaustivă a pieței. Nici nu m-am dat drept vreun expert. A fost doar o simplă constatare a delirului imobiliar, un delir influențat într-o mare măsură de imaginea de oraș fantasmagoric pe care noi clujenii am creat-o.

Dacă este să analizăm subiectul la modul cel mai obiectiv posibil, sunt absolut de acord cu faptul că toate „evenimentele” și mișcările de pe piața imobiliară din ultimii ani au o rațiune economică și socială. Dar, dacă este să ne uitam mai departe de aceste rațiuni, putem observa destul de clar faptul că totul pornește de la atitudinea cu care privim lucrurile.

Greșeala noastră este că luăm ca și punct de referință în dezvoltarea orașului, Clujul din timpul lui Funar; când aveam doar bănci vopsite în tricolor și cam atât. Este destul de absurd ca în 2019 să mai aplaudăm la lucruri banale precum: un nou sens giratoriu, o străduță nou asfaltată, un aparat nou de ticketing, o lebădă adusă pe Chios, etc. Acestea sunt lucruri absolut fundamentale, care țin de echilibrul unei societăți civilizate.

Aplaudând la astfel de banalități, implicit este și normal să avem impresia că suntem un epicentru al civilizației, pe ideea „Uite, câte s-au făcut în Cluj!„. Mai departe este și normal să avem iluzia că trăim mai bine decât în New York, Roma sau Paris, iar în final să creștem prețurile imobilelor doar pe motiv că „bă tu nu ai auzit ce mare și ce tare e Clujul?„. Și uite așa se duce vestea mândră-n în țară, „Mutați-vă cu toții la Cluuuj, că-i tare fain!

A nu fi înțeles greșit. Nu spun că orașul e de rahat, nu spun că nu s-a dezvoltat și nu spun că lumea de aici nu e civilizată. Ceea ce vreau să punctez este faptul că indiferent ce se spune prin târg, prețurile imobilelor sunt exagerate și total nejustificate. Clujul are o serie de probleme majore pe care trebuie să le rezolve înainte de a se compara cu New-York-ul, și în final de a avea pretenții de 1500 – 2000 euro pe metru pătrat.

Concluzie finală

Fie că sunteți sau nu sunteți de acord cu realitatea, Clujul mai are foarte mult de muncit până să ajungă la același nivel cu orșele europene. Probabil când va ajunge la același nivel, vom avea cele mai scumpe apartamentele din Europa.

Până în momentul de față Clujul s-a dezvoltat foarte mult din inerție, fără vreun plan urbanistic bine pus la punct. Pe principiul, mutați-vă la Cluj, ca-i fain, ne-am trezit pur și simplu într-o bună zi că tot orașul e sufocat. De ce? „Păi că-i fain la Cluj mă!

Într-adevar s-au realizat multe în oraș, nu putem nega această realitate, însă e momentul să trecem la nivelul următor și să ne dorim ceva mai mult. Să nu mai fim atât de euforici și aplaudaci la orice schimbare. Să încercăm să nu mai fim atat de umili și mulțumiți cu cât s-a făcut/atât s-a putut.

Un oraș care are un plan solid de dezvoltare ia în calcul din timp proiecte majore ce țin în primul rând de mobilitate. De la centuri metropolitane, torente de legătură cu punctele centrale ale orașului, până la modificari ale infrastructurii, prin pasaje subterane auto, pasaje pietonale și sisteme de transport metropolitan precum tramvaie, trenuri sau metrouri. Să nu mai vorbim de programe de reabilitare a zonei centrale a orașului sau de strategii de dezvoltare turistică. Și lista poate continua.

De asta spuneam și mai sus că mi se pare total absurd să aplaudăm la fiecare scândură bătută în gard și la fiecare bordură schimbată din trotuar. E de domeniul ridicolului…

Deci Clujule, mai ai mult de mâncat până să ajungi să te compari cu orașele mari ale lumii și să ceri prețuri exorbitante pe locuințe.

M-ar bucura dacă societatea noastră s-ar trezi la realitate și ar încerca să gândească într-un mod mai unitar, mai european. Să aibă o rațiune mai dinamică/flexibilă și să accepte criticile constructive. Să gândească în viitor, pe termen lung și chiar să adopte o strategie de dezvoltare. Consider că doar în felul acesta putem crea o comunitate modernă, omogenă și exemplară.

Totuși în final mă bucur de faptul că cealaltă categorie de cititori a rezonat cu cele spuse de mine și a înțeles exact esența articolului. Mă bucură enorm de mult faptul că nu sunt singurul care vede sub această forma realitatea și nu sunt singurul care își dorește mai mult de la acest oraș.

Lasa un comentariu

Logheaza-te pentru a comenta sau plaseaza comentariul ca si Guest
avatar