De ce în pub-urile românești volumul muzicii este exagerat de tare?

Nenumărate mi-au fost dățile în care pe motivul volumului mult prea ridicat al muzicii am schimbat pub-ul, sau pur și simplu am plecat acasă. În final am ajuns la concluzia că unii chiar înțeleg greșit conceptul de PUB, cel puțin în România.

Fusesem de câteva zile cu câțiva prieteni într-un local de pe binecunoscuta stradă Piezișă. Hotărasem să ieșim în jurul orei 20:00, să mai socializăm și să ne mai destindem puțin după o săptămână de lucru. Toate bune și frumoase, ambianța plăcută, muzica în surdină, socializare, toată lumea se simțea de minune, până în momentul în care a intrat DJ-ul.

DJ? Într-un pub? Seriously? De ce ai avea nevoie de un DJ într-un pub?

Nu știu de ce dar românul în general simte nevoia să își pună puțin din „genialitatea” lui în absolut orice. Am luat pizza de la italieni și am pus ketchup și maioneză cu usturoi peste ea. Am luat burger-ul de la americani și i-am adăugat varză călită à la Cluj (văzusem acum câteva luni într-un local). Am luat hot-dog-ul tot de la americani și am pus maioneza și varză peste el. Am luat pub-urile de la englezi și le-am transformat într-un soi de PubClub, cu un DJ de club care pune muzică ca pe stadion, la Untold. Nu-i așa ca suntem geniali?

Cred că era în jurul orei 22:00 când pseudo DJ-ul, cam senil puțin, intră în schemă și „dublează” practic volumul muzicii din pub, schimbând în același timp și stilul muzicii cu unul ceva mai antrenant de Untold&clubbing.

Eh… în momentul ăla fiecare dintre noi am încetat să mai socializăm. Ne uitam practic unul la altul și ne întrebam, „WTF is happening?”. Eu sincer mă așteptam ca pereții să ia o alta formă, scaunele să se transforme în canapele, farfuriile cu mâncarea de pe masă într-o găleată de gheață, cu un Moet, vreo doua sticle de Belvedere și vreo 10 energizante, tunuri de fum și cel mai important, spațiul să se mărească. Însă nu s-a întâmplat nimic din acestea.

Tot pe scaune am ramas, mâncarea tot pe masă era, iar localul la fel de strâmt a rămas.

Ok, ce facem acum?

Începem să dansăm? Nicidecum. Pentru că nu avem loc de celelalte mese/scaune din jurul nostru. Continuăm să mâncăm? Nicidecum. La volumul ala al muzicii, nici mâncarea nu mai avea gust. Continuăm să socializăm? Ok, hai să încercăm. Am început să ridicăm și noi volumul, pentru a ne putea înțelege.

Simțeam că o dată cu fiecare melodie, creștea și volumul. Astfel că, am ajuns în jurul orei 23:00 să nu ne mai înțelegem într-o discutie, două persoane. Socializarea a început să fie tot mai dificilă. Urlam practic fiecare la fiecare. Treptat, discuțiile nu mai aveau niciun sens. Așa că în final am decis toți, răgușiții, să schimbăm „clubul”, că pub nu se mai putea numi.

Am intrat în urmatorul și în următorul „PubClub”, însă situația era exact la fel. În final am găsit un local în care volumul muzicii era ceva mai decent, mai tolerant și astfel ne-am putut continua seara.

Acum, întelepții și mastării distracțiilor vor spune că nu știm noi să ne distrăm, că am îmbătranit, suntem plicisitori, lame și uncool.

Ok. E un „statut” pe care mi-l asum, cel puțin eu. Adică într-adevar nu mai găsesc distracția în niște lucruri semi-retarde cum ar fi să stau pe scaun într-un PUB, alături de prieteni, să ne uităm unul la altul, asemeni unor popândăi derutați și să nu ne vorbim mai mult de 4 cuvinte, „Ce bună e aia!”. Să mai sorbim dintr-o bere și să ne uităm din 5 în 5 minute pe Facebook, Instagram sau Tinder. Bineînțeles să nu uitam și de deja tradiționalul check-in, să vadă și alții ce ne mai distrăm noi. Not my kind of fun night!

PUB-ul, sau altfel spus Public House-ul, este un loc în care oamenii în primul rând socializează, apoi un loc în care se servește mâncare și de asemenea alcool, într-o ambianță plăcută (volumul muzicii fiind decent). Este absolut absurd, după părerea mea, ca într-un spațiu destul de restrans, cosy, destinat socializării, exact asta să nu o faci. Adică e la mintea cocoșului, PUB-ul e PUB, iar clubul de noapte e club de noapte.

În orice caz, după nenumăratele experiențe de acest gen în pub-urile clujene, stăteam și mă întrebam dacă chiar există o corelație între muzica tare și nota de plată. Adică, de socializat nu mai poți să socializezi pentru că volumul muzicii devine de nesuportat, încât pierzi sensul discuțiilor. De dansat nu poți să dansezi pentru că spațiul este mult prea îngust. În final, ce faci? Comanzi băutura și îți scoți telefonul să vezi ce mai e nou pe rețelele de socializare. Deci posibil să existe o corelație.

Totuși, în final, dacă vreau distracție, nebunie, zăpadă și „zbenguială” (cum ziceau generațiile vechi), pur și simplu mă duc într-un club, unde pot să mă destind. Cu siguranță însă, nu aleg un PUB.

2
Lasa un comentariu

Logheaza-te pentru a comenta sau plaseaza comentariul ca si Guest
avatar
1 Comentarii
1 Raspunsuri
0 Urmaritori
 
Cele mai multe reactii
Cele mai HOT comentarii
2 Autori comentarii
F. DraganIR Autori comentarii recente
Cele mai noi Cele mai vechi Cele mai votate
IR
Guest
IR

Eu iti recomand sa mai iesi din tara din cand in cand sa vezi ca in Romania e fix invers…